Scurt istoric
Scurt istoric
Începuturile învăţământului organizat în comuna Suhurlui datează din anul 1907 când ia fiinţă Şcoala Primară cu primul învăţător, Obreja, care-şi desfăşura actvitatea într-o casă particulară, proprietatea lui Constantin Mihnea, primul cetaţean care s-a instalat şi s-a gospodărit aici, punând bazele acestei localităţi.
Până în preajma anului 1910, aici, cursurile se defăşurau cu un singur învăţător la patru clase. Între timp însă, mai exact în anul 1909 “se clădeşte” local de şcoală, tip “Casa școalelor” sau “Şcoala Spiru Haret”(Ministrul Instrucţiei Publice care a hotărât ca în fiecare localitate cu populaţia școlară recenzată să se construiască local pentru școală). Construcţia dispunea de: o sală de clasă destul de spaţioasă în care puteau învăţa într-un schimb cca 40-42 de elevi, un culoar de acces al elevilor şi o încăpere mult mai mică (2/3 m), cancelaria dar uneori şi spaţiu pentru cazarea învăţătorului.
In şcoala nou construită s-au perindat şi alţi învăţători: Ştefan Lupu, Portase, Aloman, Roman, Lepădatu, Teodosiu ,Buruiană V. Din 1926 până în 1929 funcţonează ca învăţător calificat titular (primul, de altfel) Alexandru Constantin.
Din anul 1929, destinele Şcolii Primare din Suhurlui sunt conduse timp de 40 de ani (până la vârsta pensionării, 1961) de Stere Eni, învăţător calificat, titular-definitiv. În anul şcolar 1942-1943 este repartizat un al doilea învăţător la Şcoala din Ferdinand şi anume învăţătorul Nicolae Răileanu. În şcoală vor mai poposi învăţători suplinitori-necalificaţi: Dumitru Budurca, Dumitru Axente, Dodu Ion, Ecaterina Patrichi-Angheluţă, Elena Grosu şi alţii.
Şi pentru că între timp populaţia şcolară a crescut, nevoia de spaţiu de şcolarizare îi obligă pe săteni să construiască o nouă sală de clasă, ajutaţi de CAP care va fi dată în folosinţă în anul 1952-1953 dar … aceasta nu a rezistat în timp, continuându-se astfel desfăşurarea cursurilor în încăperi închiriate.
În anul 1960-1961, generalizându-se învăţământul de 7 ani, se constituie pentru prima dată clasa a V-a, Şcoala Primară devenind astfel Şcoala Gimnazială. Se construieşte local nou (1960) cu patru săli de clasă la care se adaugă mai tarziu altele, laborator, cabinete, mobilier nou.
Generalizarea învăţământului de 8 ani precum şi creşterea populaţiei şcolare necesită încadrarea unui personal didactic mai numeros. Astfel, dintre cei care au modelat destinele învăţăceilor acelor vremuri amintim: Popovici Elena, Barbieru Miţa (lb. romana), Zaharia Ionica, Florea Celina( lb. moderne), Şerban Constantin, Nichitovici Zefir (istorie), Eni Aneta (geografie), Hanu Maria (director 1980-1984), Dajbog Viorica(director 2004-2008)
Bortaş Sanda (fizica-chimie), Patache Dan( educaţe fizică), învăţători: Dajbog Eugen, Dajbog Georgeta, Nichitovici Vasilica.
În ceea ce privește directorii care au condus Școala Suhurlui, nu avem date/cunoștințe despre toți, dar din rândul acestora s-a remarcat, pe lângă cei menționați mai sus dl profesor Eni Petrache Tacu. Având reale calități de manager, a fost în fruntea școlii ca director aproape patru decenii (1964-1980, 1984-2004). Un om de excepţie, cu mare pasiune pentru cariera didactică, crescând multe generaţii de oameni adevăraţi, oferindu-le toate condiţiile să poată creşte frumos în educaţie, cultură şi caracter.Om integru, caracteriyat de profesionalism şi devotament, calităţi pe care le-a demonstrat pe parcursul întregii cariere şi pe care ni le-a oferit ca exemplu demn de urmat.
(extrase din „Suhurlui– Ferdinand-Suhurlui”, monografie realizată de dl prof. Eni Petrache Tacu)
Scurt istoric al localităţii
Consultând primele documente de împroprietărire pe teritoriul localității, se constată că primii locuitori ai satului au apărut în toamna anului 1897. Așadar, satul Suhurlui ia ființă în anul 1897, cu aproximativ 137 de țărani clăcași împroprietăriți, veniți din satele și comunele vecine, unii dintre ei având origini din Ardeal( români prigoniți de trupele hasburgice). Satul se defineşte, în timp apărând case de locuit dispunerea lor fiind simetrică de-a lungul drumurilor comunale, iar asemănarea arhitecturii construcţiilor au făcut din localitate un sat bine organizat administrativ, tip de sat nou, plăcut ochiului şi nu numai. Astfel, legenda spune că însuşi Regele Ferdinand trecând prin zonă a fost plăcut impresionat şi a dispus ca aşezarea să-i poarte numele. Aşa se explică faptul că până în anul 1929 localitatea poartă numele de Ferdinand, când se redenumeşte Suhurlui. Apoi, în perioada 1935-1944 satul se numeşte din nou Ferdinand, iar din 1944 până în prezent se redenumeşte Suhurlui.